Ca parinti si educatori ai copiilor, ne propunem sa fim pentru acestia un exemplu de energie si comportamente pozitive. Dar cum facem, ca in fiecare zi, sa gestionam optim modelul, si anume doza de energie a copiilor, manifestata la nivel de comportamente, atitudini, fapte?
Intelegand care sunt cele patru tipare energetice, detinem cheia pentru a gestiona cu succes energia copiilor nostri, in asa fel incat sa ii putem ghida si sprijini in dezvoltarea lor armonioasa si echilibrata.
1. Modelul energetic al “copilului mic”
Recunoasteti tiparul? “Am fost in vizita la ziua unor prieteni de serviciu si copilul meu, imediat s-a imprietenit cu ceilalti copii. In final, nu mai vroia sa mergem acasa pentru ca ceilalti copii mai mari, ai prietenilor i-au spus sa mai stea si sa se joace.”
“Nu eu trebuie sa strang jucariile/hainele/caietele acestea pentru ca nu eu am umblat cu ele. Sunt ale lui X (frate/sora, etc).”, “Nu eu sunt de vina!”, “Eu trebuie sa fac altceva acum (- ceva foarte placut-). Mai bine faci tu asta sau ii spui altcuiva sa faca, eu nu am timp acum de asta.”
Aceste reactii sunt des intalnite sub umbrela energetica a unui “copil mic”, plin de energie si vioiciune, dar care urmareste sa-si satisfaca doar propriile sale nevoi.
Ceea ce putem face noi, in calitate de parinti sau persoane implicate in educatia copiilor, pentru a incuraja dezvoltarea armonioasa a acestui copil, este in primul rand sa consolidam increderea in sine a acestuia – sa ii transmitem in mod constant ca el are tot ceea ce ii trebuie pentru a se simti bine, dar si pentru a face acele lucruri pe care il rugam sa le faca. Acest copil trebuie sa invete, in acelasi timp, ce inseamna stima de sine, dar si cum sa gestioneze unele responsabilitati clare ale sale (de tip ordine-joaca, invatat-distractie, ajutor in casa-iesit afara cu prietenii). Este necesar sa invete si ce inseamna asumarea actiunilor sale astfel: “Tu ai vrut sa te luam cu noi la aceasta aniversare; aceasta decizie a ta are anumite consecinte – te bucuri de joaca, dar respecti timpul dat pentru acest eveniment”.
2. Modelul energetic al “copilului retras”
“Copilul meu se joaca foarte bine acasa, singur, nu ma deranjeaza deloc, desi uneori chiar as vrea sa aiba mai multa energie si mai mult curaj”; “Nu imi spune exact ce anume face”; “Imi spune foarte greu ce vrea si nu stiu ce gandeste”.
Copilul retras stie sa se protejeze, vorbeste putin si nu se justifica tot timpul in fata noastra, a parintilor sau educatorilor. Acest copil isi asculta foarte bine nevoile sale interioare: isi ia paturica singur si se merge la culcare, isi pune de mancare sau isi face temele imediat ce vine de la scoala si apoi se duce la joaca. De cate ori vrei sa afli ceva de la el, ca de exemplu, ce cadou vrea de la Iepurasul de Paste, inainte de a raspunde, iti cere sa-i dai un timp sa se gandeasca. Tinde sa nu iti comunice tot ceea ce i se intampla la gradinita, la scoala, acasa in lipsa ta; uneori esti tentat sa spui ca fie este nepasator, fie are o spontaneitate redusa.
Cel mai important sprijin pe care i-l putem acorda copilului retras este catre construirea si consolidarea increderii – in interiorul sau (in ceea ce vrea, simte si gandeste), dar si in exteriorul sau (ceea ce vede, aude sau i se cere, normal si echilibrat) – dar si a convingerii ca el insusi poate gestiona cel mai bine aceasta balanta. Este important sa il invatam sa se simta confortabil in ambele situatii, sa il ajutam sa se deschida, sa comunice cu mai multa usurinta, sa fie spontan. Prin joaca, intr-un mediu sigur, putem construi o relatie in care acest copil sa se simta confortabil si incurajat in a face primul pas. I-am putea spune, de exemplu: “Am incredere ca stii déjà, sau ca ti-a trecut prin cap asa, in joaca, o idée legata de ceea ce vrei sa iti aduca Iepurasul. Esti in siguranta, aici cu mine, poti sa imi spui dorinta ta.”
3. Modelul energetic al “copilului atotstiutor”
Deseori am auzit in jurul nostru descrieri ca, de exemplu, “Copilul meu este lider in grupa lui, toti se iau dupa el”; “Al meu stie ce vrea foarte clar, cand intru in magazin mergem in primul rand acolo unde vrea el”; “Copilul meu comunica foarte repede si usor si cu cei mari si cu cei mai mici”.
Copilul atotstiutor, al carui model este descris in aceste ipostaze, ia contact usor cu ceilalti si are incredere si siguranta de sine; este independent, dar totodata are si tendinte manipulative, de egoism. In relatia cu cei mari de cele mai multe ori, spune: “ Tu ai gresit, nu eu”, iar in relatie cu copiii mai mici sau de aceeasi varsta se manifesta sindromul ”Hai, ca te ajut eu!”
Principalul sprijin pe care il putem oferi copilului atotstiutor are in vedere dezvoltarea spiritului de toleranta si de joc. E important ca el sa invate sa primeasca mai deschis informatiile din jurul sau, intelegand ca exista mai multe perspective, dar si sa primeasca feedback fara a reactiona negativ. Putem oferi daruri, de la ceilalti copii sau adulti, pentru a exersa primirea lor cu bucurie. Il ajuta sa invate sa fie mai indulgent cu el insusi, cu asteptarile sale, si sa fie deschis in acelasi timp la nevoile celor din jur.
4. Modelul energetic al “copilului agresiv”
Am mers intr-o zi la un eveniment pentru copii si acolo am remarcat vocea nerabdatoare a unui copil care imi spunea foarte sigur pe el: “Toti colegii mei ma asculta, pe mine! Eu sunt cel mai bun la asta…!”
Acesti copii au energie pentru a avea autoritate in fata celorlalti si a-si impune parerea, preiau initiativa si iau decizii destul de usor. Atunci cand se cearta cu un alt copil, de cele mai multe ori trec foarte repede peste conflict si nu poarta ranchiuna. Acest copil este nerabdator si dominant fata de ceilalti; are descarcari bruste, periodice de energie. Simte ca trebuie sa se faca auzit, are mereu nevoie de recunoastere.
Sprijinul nostru trebuie sa mearga in directia dezvoltarii sigurantei de sine, sa ii facem loc in discutii si sa recunoastem ceea ce face bine si, in acelasi timp, sa il ajutam sa isi verbalizeze si slabiciunile (sa le recunoasca si accepte). Este important sa il invatam sa cum gestioneze momentele mai dificile, sa rada si sa se alinte.
Constienti de propriul nostru tipar energetic – caci, ca adulti, vadim si noi anumite tendinte – putem gestiona bine energia copiilor din jurul nostru, invatand sa aplicam strategii potrivite fiecarui tipar comportamental. Cunoascandu-ne copiii, incurajandu-i si sprijinindu-i sa se dezvolte si sa aiba un schimb echilibrat de energie, putem face viata copiilor nostri mai armonioasa si mai bogata in experiente.
