Printre primele lucruri pe care le invata cei mici in familie si mai apoi la gradinita se afla “cuvintele fermecate”. Intrebati orice copil despre ele si le va insira imediat: “multumesc, te rog frumos, buna ziua”. De la vorbe la….fapte pare a fi adesea un drum destul de lung si anevoios. Fiecare dintre noi am fost macar o data martorii unei scene precum cea care urmeaza:
(Mama catre vecina): Buna ziua!
(apoi catre copil): Spune, mamico, buna ziua, Doamnei Ionescu!
(Copilul): …..
(din nou catre copil, de data aceasta dojenitor): Hai puiule, spune, cum te-am invatat!
(Copilul):…..
(din nou catre vecina, jenata de situatie): Ce sa fac, Doamna Ionescu, e cam timid copilul meu….
(Mama catre copil, dupa despartirea de vecina): Pai, Mihaita, asa te-am invatam eu? Nu ti-am zis ca intotdeauna trebuie sa saluti? Sa stii ca m-ai facut de rusine!
Haideti sa ne asezam in genunchi si sa vedem lumea de la inaltimea si prin ochii copiilor:
Am spus “mar” – e pe masa, il pot lua in mana si il pot manca. Am spus “casa” – o vad in fata mea, e mare, alba si are multe fereste; locuiesc in ea. Am spus “floare” – e colorata, se misca in bataia vantului, miroase frumos, o pot oferi mamei.
Am spus “buna ziua” si nu vad nimic in fata ochilor….ce ciudat… la fel se intampla si cu “multumesc”….oare ce au cuvintele acestea de nu pot pune mana pe ele? Atunci, daca nu inseamna nimic, pesemne ca nici nu ajuta la nimic. Mai bine ma intorc la joaca!
Provocarea adultilor consta in a le explica celor mici ce e cu cuvintele acestea fara imagini si in ce fel te ajuta totusi ele (altfel n-ar insista atata sa le invatam, nu-i asa?).
Politetea este asociata respectului – fata de tine insuti si fata de ceilalti – si este una dintre cheile integrarii cu succes la nivel social: esti acceptat in grup, iti creezi si apoi consolidezi o imagine pozitiva in ochii celorlalti, castigi apreciere, legi relatii constructive si armonioase cu cei din jur.
Pentru cei mici, e esential sa deprinda formele si mijloacele prin care isi dovedesc politetea:
- Modul de a vorbi – vocabularul ingrijit, fara expresii agresive, folosirea formulelor de salut si a cuvintelor de rugaminte si multumire, exprimarea adecvata situatiei (evenimente fericite sau triste), tonalitatea, atitudinea rezervata fata de persoanele cu dizabilitati (a nu rade de defectele fizice sau intelectuale)
- Gesturile – descoperirea capului de catre baieti atunci cand saluta, a lasa sa intre inainte o fata, a ceda locul unei persoane feminine sau unui varstnic, a bate la usa atunci cand intri intr-o camera a carei usa este inchisa, a nu-l intrerupe pe cel care vorbeste, a respecta bunele maniere la masa, intr-un loc public sau in vizita etc., a nu genera si a participa la agresiuni fizice, a nu-i deranja pe ceilalti prin comportamentul propriu.
Sa le transmitem copiilor ca politetea nu costa, in schimb putem cumpara cu ea frumusetea vietii noastre!
Povestioara cu talc:
Mama (catre copil, pe un ton ridicat, intr-o cearta “obisnuita”): Ioana, nu mai tipa!!!!
Ioana (catre mama, printre sughituri): Mami, dar tu de ce tipi la mine?
