In conflicte, este mai util sa ne intrebam de ce, care este cauza (principiul cauzalitatii freudiene)? Sau pentru ce, care este scopul (principiul teleologic, adlerian?) Ce ne ajuta sa clarificam mai bine situatia (de fapt, relatia)?
Sorina are o fetiţă de 4 ani, Oana. Oanei îi place foarte mult să se uite la un serial de desene animate, hai sa-i spunem Power Flyers. Mama Oanei este oripilată de aceste desene, care, i se pare ei, sunt imorale şi non-etice. Bănuieşte că aceste desene cresc agresivitatea fetiţei ei, care déjà este foarte neastâmpărată şi “obraznică” la grădiniţă. Deci este convinsă că sunt nocive pentru Oana şi că ei îi plac tocmai pentru violenţa care o conţin. Ii este teama ca alegerea sa nu spuna ceva despre caracterul fetitei, care ar putea fi unul „rau”. Aşa că i-a interzis să se uite.
Oana a fost foarte furioasă când a auzit una ca asta. La orice întrebare legată de motivele supărării ei, o acuza furioasa pe mama, care este o rea, cum sa nu fie suparata?
Incercand insa sa lamurim ce ii place la Power Flyers, ce caută (sau ce găseşte) în aceste desene (scopul) putem afla lucruri noi”
Pentru a citi intreg articolul viziteaza: http://alexandrapantea.wordpress.com/2012/08/29/in-conflicte-este-mai-util-sa-intrebam-de-ce-sau-pentru-ce-care-este-scopul/
